Revista virtula BIO

• Decembrie

Efectele stimulente digestive pe care cicoarea le posedă, sunt determinate de către substanţele amare, mai ales de către lactucină şi de intibină. Sub influenţa acestor compuşi, este stimulat apetitul şi are loc un bun drenaj al ficatului şi a splinei (citeşte tot articolul).

Ecologia ca ştiinţă, nu se ocupă cu studiul individualităţilor biologice, aşa cum fac ramurile biologiei, ci se apleacă asupra sistemelor vii şi asupra mediului ambiant de care acestea depind (citeşte tot articolul).

Multă cerneală a curs şi va mai curge încă în jurul alimentaţiei moderne. Frenezia în jurul acestei teme, este pe deplin justificată atâta timp cât  în ultimele decenii, au proliferat o serie de afecţiuni, între care diabetul şi obezitatea au luat aspectul unor adevărate epidemii (citeşte tot articolul).

• Stresul şi alimentaţia

Noţiunea de “stres” (din englezescul “stress” – “presiune”, în traducere liberă), a fost propusă de Cannon în 1932. Savantul englez, încerca să demonstreze că organismul omului, tinde să se adapteze la o solicitare majoră sau la un alt factor presant, care este perceput drept nociv. Adaptarea se realizează prin activarea sistemului nervos  şi al celui hormonal, care începe să secrete mai mai multă adrenalină şi cantităţi sporite de hormoni cerebrali (citeşte tot articolul).

Sferele, învelişurile sau straturile din jurul scoarţei terestre, capabile să întreţină viaţa, au fost incluse în cadrul BIOSFEREI (citeşte tot articolul).

• Mineralele din alimente (I)

Mineralele reprezintă elementele anorganice care stau, în mod direct sau indirect, la baza tuturor structurilor din care este alcătuit organismul, şi care întreţin toate funcţiile fiziologice, susţinând însăşi viaţa (citeşte tot articolul).

În natură, în rădăcinile unor plante, au loc un tip aparte de “infecţii” bacteriene, de pe urma cărora vegetalele au de câştigat. Aceşti bacili sunt cunoscuţi bine de către specialiştii agronomi, fiind chiar cultivaţi în scopul creşterii producţiei (citeşte tot articolul).

Dintre toate mineralele, calciul este probabil cel mai cunoscut, cantitatea necesară pentru organism  fiind destul de mare (citeşte tot articolul).

• Restituiri. Antibioticele şi flora bacteriană

În tubul digestiv, în căile respiratorii, în căile urinare, precum şi în alte regiuni există o floră microbiană diversă nepatogenă şi saprofită, care este în mod obişnuit într-un echilibru biologic (citeşte tot articolul).

Luat ca masă, fierul ocupă primul loc din Terra, însă acest metal se concentrează aproape în totalitate spre centrul interior a planetei noastre. Nucleul Pământului este format în proporţie de 80 % din fier, dar în litosferă, acest element se află în cantitate mult mai modestă (citeşte tot articolul).

• Etajele de vegetaţie (I)

Vegetaţia, prin populaţiile sale, s-a adaptat diferitelor biotopuri, în cadrul cărora, unul dintre factorii abiotici cei mai importanţi este relieful (citeşte tot articolul).

Gândacul de frasin sau cantarida (Lytta vesicatoria), este un coleopter care poate produce mari daune unor specii de plante lemnoase, mai ales acelora care aparţin familiei Oleaceae, precum şi albinelor (citeşte tot articolul).

• Etajele de vegetaţie (II)

Începând de la altitudinea de 350-400 m, gorunul (Quercus petrae) se amestecă cu fagul (Fagus sylvatica), formând păduri mixte (Citeşte tot articolul).

În flora spontană a României, apar ca rarităţi, elegantele plante aparţinătoare familiei Paeoniaceae, şi anume bujorii sălbatici (citeşte tot articolul).

• Etajele de vegetaţie (III)

Depăşind limita superioară a molidişurilor, vegetaţia lemnoasă devine scundă, neforestieră, formată din: molizi (Picea abies) piperniciţi şi zdrenţuiţi, jneapăn (Pinus mugo), ienupăr pitic (Juniperus sibirica), salcie pitică (Salix reticulata), smârdar sau bujor de munte (Rhododendron kotschyi), afin (Vacinum myrtillus), merişor de munte (Vacinum vitis-idaea), azaleea de munte (Loiseleuria procumbens) şi brăduţul roşu sau coacăzul (Bruckenthalia spiculifolia) (Citeşte tot articolul).

• Mineralele din alimente (III)

Potasiul, numit şi kaliu, este un element metalic de o mare importanţă  pentru organismul uman, îndeplinind o serie de funcţii esenţiale pentru viaţă (citeşte tot articolul).

Vegetaţia sălbatică ţării noastre, nu este omogenă, ci prezintă particularităţi, existenţa fitocenozelor fiind influenţată de mai mulţi factori abiotici, care variază în raport cu altitudinea, clima şi microclima, solul, etc.(citeşte tot articolul).

• Mineralele din alimente (IV)

Am lăsat la sfârşitul seriei de articole dedicate mineralelor din alimente, un element important, despre care astăzi se vorbeşte mai puţin, şi anume fosforul (citeşte tot articolul).

Silvoterapia este una dintre cele mai eficiente si mai ieftine metode de cură, ea realizându-se prin plimbări în interiorul pădurilor (citeşte tot articolul).

Sezonul rece, după cum se ştie, este perceput de către majoritatea oamenilor, ca acea perioadă a anului, în care sănătatea este cea mai vulnerabilă. Putem găsi numeroase argumente care să susţină acest punct de vedere. Totuşi, apelând la o analiză mai temeinică, avem posibilitatea să observăm că iarna poate deveni un aliat al sănătăţii şi al vitalităţii noastre (citeşte tot articolul).

În judeţul Satu Mare, nu departe de Urziceni (localitate de frontieră situată pe DN 1F, în nord-estul municipiului Carei – vezi harta municipiului şi harta nord-estului Careiului), lângă satul Urziceni Pădure (se ajunge din Urziceni, urmând DC 49, pe stânga în sensul de mers spre Ungaria), în Câmpia Careiului, pe o suprafaţă de 38 ha, se află Rezervaţia Naturală Pădurea de Frasini (citeşte tot articolul).

În natură, în rădăcinile unor plante, au loc un tip aparte de “infecţii” bacteriene, de pe urma cărora vegetalele au de câştigat. Aceşti bacili sunt cunoscuţi bine de către specialiştii agronomi, fiind chiar cultivaţi în scopul creşterii producţiei. Inteligenţa în acţiune al ţesuturilor vegetale de la locul inoculării, după părerea specialiştilor, va putea fi valorificată în curând în terapeutica umană, prezentând avantaje nete faţă de antibioterapia actuală, atât prin lipsa totală de toxicitate, cât şi prin modul intuitiv de exercitare a funcţiei antimicrobiene (citeşte tot articolul).

• Ceaiul siberian din ace de brad

Primul gând care te străbate la auzul cuvântului “Siberia”, cu siguranţă că te duce spre ierni lungi şi foarte geroase. În acest specific climatic aspru, cu geruri năprasnice, unde adesea mercurul termometrului coboară sub minus 40 de grade, îşi duc traiul numeroşi locuitori, care pe lângă asprimea climei, se confruntă şi cu lipsa, pe perioade îndelungate, a fructelor, legumelor şi altor vegetale verzi comestibile. Ori, după cum se ştie, privarea organismului de asemenea surse de hrană, mai ales prin lipsa vitaminei C, conduce la dezechilibre, care înrăutăţesc starea corpului, mai ales în anotimpul rece. Siberienii însă, de multe veacuri cunosc modalităţi de evitare a situaţilor carenţiale, apelând la mijloace autohtone naturale de compensare (citeşte tot articolul).